În urma unui sondaj am întâlnit o persoana care a acceptat să studieze Biblia cu noi. Am programat întalnirea după aproximativ două săptămâni, iar cănd am căutat-o acasă nu am găsit-o. A doua oară când am mers era acasă, dar nu ne-a primit căci era foarte obosită și supărată pentru că fiica ei avea cancer. I-am propus să ne rugăm pentru fiica ei și am îndemnat-o să se roage și ea mai mult și să creadă că pentru Dumnezeu totul este posibil. Din acea zi am început să mă rog pentru fiica acestei doamne împreună cu 3 colege rugându-ne ca Dumnezeu să-și arate puterea și slava prin vindecarea acestei persoane. După două săptămâni am vizitat din nou pe mama acestei bolnave, iar aceasta a acceptat să stea de vorbă cu noi vorbindu-ne despre fiica ei, despre faptul că îi căzuse părul, că fusese operată și pentru că era într-o stare avansată a bolii, medicii i-au recomandat 6 luni de citostatice.

Am văzut cum Dumnezeu prin marea Lui bunătate a vindecat această persoană, cum a primit rugăciunile noastre, iar când și-a făcut următoarele analize nu mai avea nimic. Medicii i-au suspendat tratamentul cu citostatice după două luni. Ne-a mai spus cum Dumnezeu  a îndemnat-o să-și schimbe și dieta consumând acum produse vegetariene. Am rămas impresionați de felul în care lucreaza Dumnezeu și cât de repede răspunde rugăciunilor noastre dacă punem toate problemele la picioarele Lui. În urma acestei experiențe am mai multă credintă și am să continui sa mă rog pentru că știu că departe de El nu pot face nimic și, ceea ce la om este cu neputință, la Domnul toate sunt cu putință. Mama acestei persoane a acceptat să aibă studii biblice cu noi și împreună lucrători cu Hristos vom merge înainte. Amin!

Ma numesc Bogdan Rosu si am 19 ani.

M-am nascut si am crescut in sudul tarii in orasul Pitesti, unde am locuit pana la varsta de 13 ani. Parintii mei s-au botezat in timpul copilariei mele, asa ca pot spune ca am crescut intr-o familie adventista si am primit o educatie religioasa.

La varsta de 13 ani m-am mutat, impreuna cu parintii intr-un sat de munte din jud. Cluj. Am avut o perioada de aprox. 2 ani in care am mers foarte rar la biserica,m-am departat de Dumnezeu si am intrat intr-un anturaj nepotrivit. Desi constiinta ma mustra pentru ceea ce faceam,o aduceam la tacere de fiecare data,pana cand am inceput sa nu mai aud vocea Duhului Sfant. Intotdeauna cand ne departam de Dumnezeu, altcineva ii ia locul si acela este Satana, iar consecintele neascultarii de Dumnezeu sunt dezastruoase. Am inceput sa nu ma mai inteleg cu parintii, care nu stiau ce se intampla cu mine si toate lucrurile mergeau pe dos.

Am aflat de scoala misionara de aici de la Parscov si am hotarat sa vin. A fost una din cele mai bune hotarari din viata mea, pentru ca Dumnezeu mi-a schimbat viata. Acum vreau sa va impartasesc una dintre experientele pe care le-am avut in misiune.

Programul nostru saptamanal cuprinde si trei zile de misiune. In aceste trei zile mergem in imprejurimi din casa in casa cu sondaje de opinie si cu studii biblice pentru cei interesati.

Am intalnit un om in varsta de 61 ani care traieste singur, a avut o multime de necazuri si incearca sa le uite prin bautura. Cand am discutat prima data cu dansul, mi-a spus ca nu crede ca exista Dumnezeu,nu crede in Biblie si ca nu-l intereseaza religia. Totusi, la plecare, cand l-am intrebat daca nu i-ar face placere sa studieze Biblia a raspuns afirmativ asa ca urmatoarea data i-am dus o Biblie. Am citit impreuna despre creatiune si am discutat putin cu dansul. In prima zi parea interesat de ceea ce ii spuneam si punea multe intrebari. Am programat urmatoarea intalnire peste o saptamana, dar, peste doua zile am trecut pe langa casa dansului si ne-am hotarat sa intram si sa vedem ce mai face. Era beat si suparat de ceva, dar ne-a invitat in casa. Trecuse pe la bar si le povestise prietenilor “de pahar” ca l-am vizitat. Acesti asa zisi prieteni l-au sfatuit sa ia toporul ala noi daca il mai vizitam si au ras de dansul. Asa ca acum era suparat si mi-a zis ca e prea batran ca sa se mai schimbe si ca ne roaga sa nu mai venim pe la dansul niciodata si sa il lasam in pace. Eu m-am uitat cateva clipe la dansul si apoi am inceput sa plang, pt ca imi pasa de omul acela si doream sa fie mantuit. Ca o mica paranteza,vreau sa spun ca a fost prima data in viata mea cand intr-adevar mi-a pasat de un necunoscut si pe deasupra si beat. Dansului, cand m-a vazut ca plang, i-au dat lacrimile asa ca plangeam amandoi ca niste copii. M-a intrebat atunci de ce imi pasa de dansul desi nu il cunosc si ce este asa de special la “Dumnezeul meu”. I-am spus ca Dumnezeu este special pentru ca atunci cand toti prietenii il vor parasi, singurul prieten care va ramane totdeauna cu dansul va fi Dumnezeu si doar El il va ajuta. Cand i-am spus aceste lucruri, s-a luminat la fata si a zis:
-Acum am inteles! Deci trebuie sa o iau de la capat ca si cum as fi un copil, nu?

La sfarsit ne-am rugat pentru dansul si i-am promis ca nu il vom uita, ne vom ruga pentru dansul si il vom vizita din nou.

Ceea ce vreau sa ilustrez prin aceasta experienta este ca daca Hristos a murit noi, iar daca El si-ar fi dat viata pentru un singur pacatos chiar, cu atat mai mult noi, carora nu ni se cere asemenea sacrificiu,nu am putea darui oare din timpul nostru pentru salvarea altora? Sute de oameni mor in fiecare zi fara sa-L cunoasca pe Dumnezeu iar noi ne ocupam timpul adunand averi si construind case si nu ne pasa de aceia care pier singuri si nefericiti.

Celor ce veti citi aceasta experienta va lansez o provocare:
Timpul nostru este o comoara.Nu ingropati aceasta comoara pentru ca veti ajunge saraci si nefericiti. Impartiti timpul dumneavoastra cu oamenii, descoperiti-l pe Isus fiecarei inimi si veti avea bucuria de a auzi pe Domnul nostru spunand:
“Bine rob bun si credincios”!!!

Spune-ne cum ai ajuns la HWMC!

In timpul ultimului an de facultate m-am rugat ca Domnul sa-mi arate unde vrea El sa ma duc sau ce sa fac. Eu vroiam sa particip la proiectul “Un an pentru Hristos” si am asteptat Congresul tinerilor care a avut loc la Cluj pentru a afla informatii despre acest proiect. Acolo am aflat ca nu se face acest proiect, deoarece nici o conferinta nu s-a ocupat de aceasta si eram putin confunza pentru ca nu stiam ce sa fac. Dar Domnul a avut grija ca sa ma directioneze si, Sambata am luat contactul cu cei de la Hagota care aveau un panou in care se facea reclama la scoala misionara de acolo. M-am interesat despre ce e vorba, cum se fac inscrierile si cand incepe si am aflat ca incepe miercuri. Chiar nu aveam cum sa ajung atat de repede acolo, dar Domnul m-a ajutat sa rezolv repede problemele de acasa si urmatoarea saptamana, in ziua de duminica am ajuns la Hagota.

Si asa a inceput scoala misionara....

Ce ne poti spune despre experienta ta la scoala misionara?
Nici macar nu pot exprima in cuvinte ce binecuvantare a fost sa studiez, sa invat si mai ales sa fac lucrare misionara cu oamenii. Doar cei care au lucrat cu oamenii pot intelege ce inseamna sa il simti pe Dumnezeu cum te conduce si sa ii vezi pe oameni acceptandu-L. Am cunoscut multi oameni dornici dupa Dumnezeu, care si acum continua sa studieze... Am invatat multe lucruri despre cum sa lucrezi cu oamenii, ce sa spui, ce sa nu spui si am simtit ca viata mea spirituala a mai crescut cu un pas.
Cei care vor sa isi puna deoparte un timp, ii provoc sa il puna la incercare pe Dumnezeu pentru ca doar atunci vor avea experiente cu El si aceste experiente sunt cele care ne vor tine in picioare in ziua venirii Lui.

Deci, ce faci acum dupa ce ai terminat cursul?

Am absolvit scoala pe 16 decembrie si dupa o scurta vacanta, pe 20 ianuarie am venit sa lucram, eu si inca o colega, in judetul Buzau, ca lucratoare biblice. Mergem din casa in casa, vorbim cu oamenii, le dam carti sau Biblii si cu cei interesati studiem din Scripturi. Si experiente avem in fiecare zi.
Poate unii se asteapta sa vada cerul deschis sau un inger langa ei, dar pentru mine, faptul ca un om iti deschide usa si doreste sa vorbeasca despre Dumnezeu este o mare minune. Si cred ca din toata aceasta experienta, eu sunt cea care castiga cel mai mult, pentru ca simt nevoia sa studiez mai mult, sa ma rog mai mult si ma apropii de Dumnezeu si credinta mea creste.
Va provoc sa IL puneti la incercare pe Dumnezeu si sa vedeti ce bun este!
Amin!

Ti-a fost dificil sa iei hotararea de a veni la HWMC?

Hotararea de a merge sau nu la Hagota a fost una din cele mai grele decizi, de luat, pentru mine.Cand m-am hotarat ca voi merge la scoala misionara, au inceput si problemele. Dar, desi cu o mica intarziere (de o saptamana) Dumnezeu m-a sustinut in aceasta decizie.

Care a fost impactul acestei scoli in viata ta?

Am stat la Hagota 4 luni,timp in care viata mea s-a schimbat total. In acest timp s-au intamplat multe, mai bune sau mai putin bune, dar, toate acestea ne pregateau pentru a putea intampina situatiile mai grele de care ne puteam lovi in lucrarea pe care urma sa o incepem pentru Dumnezeu. Am avut multe experiente,dar cea mai mare dintre ele era faptul ca eu eram intr-un loc, care, in primul rand imi oferea deosebita ocazie de a-L cunoaste mai bine pe Cel ce atat m-a iubit, cu oameni care au ajuns sa faca parte din familia mea.Poate pentru prima data de cand ii cunosc, vreau sa le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, pentru rabdarea care au avut-o cu mine.

Ai spus ca timp “s-au intamplat multe, mai bune sau mai putin bune”. La ce te referi cand spui aceasta?

Eu am fost convertita acum 2 ani si jumatate, si unele situatii le-am intalnit la Hagota pentru prima data, de acea nu stiam cum sa reactionez,si aveam mare nevoie de sustinere, care mi-a fost oferita de colegii si profesorii de acolo. De mai multe ori m-am gandit sa renunt la scoala, dar Dumnezeu nu a incetat nici o clipa in a ma sustine.

Ce faci acum?

Acum lucrez ca misionar in Judetul Buzau, cu una dintre colegele de la scoala. Ne rugam ca lucrarea pe care o avem de facut aici sa nu ramana ca si o amintire, ci Dumnezeu sa Isi termine lucrarea pe care o are cu acesti oameni. Amin!